“Uneori ma gandesc ca realizarea cea mai mareata a culturii moderne este comercializarea geniala a Samsarei si a distractiilor sale sterile. (Samsara: Legea fundamentală a transmigrației care desemnează circuitul existenței în lume pe baza formulei naștere-moarte-renaștere. Potrivit faptelor din viața anterioară, omul se reîncarnează, urmând ca și după această viață să urmeze o alta)
Societatea moderna mi se pare a fi o celebrare a tuturor lucrurilor care te indeparteaza de adevar, care fac dificila viata intru adevar si ii descurajeaza pe oameni mana si sa creada in existenta adevarului. Si cand te gandesti ca toate astea provin dintr-o civilizatie care pretinde sa adore viata, dar de fapt o priveaza de orice semnificatie reala; care vorbeste fara incetare ca-i face pe oameni “fericiti”, dar in realitate le inchide calea spre sursa adevaratei bucurii.
Aceasta Samsara moderna intretine o anxietate si o depresie pe care le hraneste si in care ne atrage pe toti, deprinzandu-ne cu o masina consumerista care pentru a functiona trebuie sa ne mentina aviditatea. Samsara are un nivel inalt de organizare, este versatila si sofisticata; ea ne asalteaza de pretutindeni cu propaganda ei si creaza in jurul nostru un mediu vicios aproape inexpugnibil.
Cu cat incercam mai mult sa scapam, cu atat se pare ca ne afundam mai mult in capcanele pe care cu atata ingeniozitate ni le intinde. Dupa cum spunea maestrul tibetan din secoul 18 Jikmi Lingpa: “Hipnotizate de simpla varietate a perceptiilor, fiintele ratacesc la nesfarsit in cercul vicios al Samsarei.”
Obsedati, asadar, de false sperante, vise si ambitii, ce promit fericirea dar duc numai la mizerie, suntem ca niste oameni care se tarasc, istoviti de sete, printr-un desert nemarginit. Si tot ce ne intinde aceasta Samsara sa bem este o cana cu apa sarata, menita sa ne inteteasca si mai mult setea.”
– Soghyal Rinpoche.
